Marca înregistrată și numele de domeniu

În contextul digitalizării accelerate, tot mai multe afaceri își consolidează prezența atât în mediul offline, cât și online. În acest demers, protejarea identității brandului devine esențială, iar două instrumente principale utilizate în acest sens sunt înregistrarea mărcii la OSIM și achiziționarea unui nume de domeniu. Deși aparent similare, aceste două proceduri au regimuri juridice distincte, cu implicații diferite pentru titularii lor.

Definiție și protecție legală

Marca reprezintă un semn distinctiv, înregistrat la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), care servește la identificarea produselor sau serviciilor unui anumit comerciant în fața consumatorilor. În conformitate cu Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, marca poate fi un cuvânt, o expresie, un logo, un slogan sau o combinație a acestora.

Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv de utilizare și protecție împotriva utilizării neautorizate de către terți, pe teritoriul unde este înregistrată și pentru clasele de produse/servicii definite în sistemul internațional de clasificare de la Nisa.

Numele de domeniu, pe de altă parte, reprezintă o adresă web unică ce permite accesul la un website. În România, numele de domeniu poate fi achiziționat prin RoTLD (Registrul Național pentru Domenii „.ro”), fără a implica un drept exclusiv la nivelul protecției de proprietate intelectuală. Acesta conferă titularului doar dreptul de a utiliza acel domeniu specific în mediul online, fără a oferi însă o protecție extinsă față de o potențială utilizare abuzivă a elementelor brandului.

Procedura de înregistrare și durata protecției

Marca se înregistrează printr-o procedură complexă la OSIM, care implică depunerea unei cereri, examinarea formală și de fond, publicarea cererii și, eventual, opoziții din partea terților. În cazul în care nu există opoziții sau acestea sunt respinse, OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii. Durata protecției este de 10 ani de la data depunerii cererii, cu posibilitatea de reînnoire succesivă pe perioade de câte 10 ani, de un număr nelimitat de ori.

În schimb, numele de domeniu se înregistrează relativ simplu și rapid, pe baza principiului „primul venit, primul servit”. Achiziția unui nume de domeniu nu presupune o verificare a existenței unor mărci similare înregistrate. Dreptul de utilizare a numelui de domeniu este limitat în timp, necesitând reînnoire anuală sau pentru o perioadă de maximum 10 ani, în funcție de preferințele de achiziție ale titularului.

Drepturi și limitări

Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv, opozabil terților, în ceea ce privește utilizarea mărcii în comerț, în cadrul clasei de produse/servicii pentru care aceasta este înregistrată. Astfel, titularul unei mărci înregistrate poate solicita interzicerea utilizării unei mărci identice sau similare de către alți operatori economici, dacă aceasta creează confuzie în rândul consumatorilor. Marca oferă protecție împotriva concurenței neloiale și permite deschiderea acțiunilor în contrafacere.

În cazul numelui de domeniu, drepturile sunt limitate doar la utilizarea acelui domeniu în spațiul online, fără a conferi automat protecție împotriva utilizării unui nume similar sau identic în mediul offline. Cu toate acestea, în cazurile în care un nume de domeniu intră în conflict cu o marcă înregistrată, titularul mărcii poate invoca încălcarea drepturilor sale, iar litigiile privind numele de domeniu pot fi soluționate fie prin procedura UDRP (Uniform Domain-Name Dispute-Resolution Policy) sau printr-un proces civil.

Dispute și litigii

O problemă frecventă în practică o reprezintă situațiile în care numele de domeniu înregistrat de o persoană intră în conflict cu o marcă înregistrată. Marca oferă un drept exclusiv asupra semnului, astfel încât un titular de marcă poate solicita recuperarea numelui de domeniu care încalcă drepturile sale, mai ales în situațiile în care domeniul a fost achiziționat cu rea-credință (cybersquatting). Litigiile privind numele de domeniu sunt de regulă soluționate în fața tribunalelor, însă există și proceduri alternative de soluționare a disputelor, cum ar fi UDRP, aplicată la nivel internațional.

În schimb, numele de domeniu nu oferă protecție automată asupra unui semn distinctiv în afara mediului online. Titularii numelor de domeniu nu au automat prioritate asupra unei mărci înregistrate, iar simpla deținere a unui domeniu nu constituie o dovadă de drept de proprietate intelectuală. Astfel, în situații de conflict, prioritatea este acordată de regulă mărcii înregistrate.

Recomandări pentru protejarea brandului

Pentru o protecție completă a brandului, este recomandat să se înregistreze atât marca la OSIM, cât și numele de domeniu corespunzător. Astfel, se pot evita situații neplăcute în care o terță parte achiziționează un nume de domeniu similar cu marca lor sau invers. În plus, protecția oferită de marca înregistrată este mult mai puternică și cuprinzătoare decât simpla deținere a unui nume de domeniu.

Înregistrarea unei mărci și achiziționarea unui nume de domeniu reprezintă două proceduri distincte din punct de vedere juridic, cu implicații diferite în ceea ce privește protecția și utilizarea brandului. Marca oferă protecție juridică extinsă și exclusivitate, în timp ce numele de domeniu este esențial pentru prezența în mediul online, dar nu oferă automat drepturi asupra brandului în ansamblu. Pentru o protecție adecvată, companiile ar trebui să ia în considerare ambele aspecte în strategia lor de branding și proprietate intelectuală.

Pentru mai multe informații ne puteți contacta la numărul de telefon: 0792 422 919 sau ne puteți scrie la adresa de e-mail: contact@irimia-ip.ro.