Înregistrarea și apărarea drepturilor asupra mărcilor în România

Într-o economie bazată pe competiție și pe vizibilitatea brandului, marca reprezintă mai mult decât un semn grafic sau o denumire comercială. Marca devine un element central al strategiei de afaceri și un activ cu valoare juridică și economică majoră. Prin marcă, consumatorii identifică produsele sau serviciile unei companii, le asociază cu un anumit standard de calitate și le diferențiază de ofertele concurenței. Astfel, marca este în același timp un instrument de individualizare, un mijloc de fidelizare și o garanție a reputației comerciale.

Regimul juridic al mărcilor în România este reglementat prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, armonizată cu legislația europeană și cu convențiile internaționale la care România este parte. În baza acestui act normativ, dreptul exclusiv asupra unei mărci nu se dobândește prin simpla folosire a acesteia, ci prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM).

Ce semne pot fi înregistrate ca marcă la OSIM

Legea definește marca într-un sens larg și flexibil, pentru a ține pasul cu evoluțiile comerțului modern. Astfel, pot constitui mărci cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele sau cifrele, combinațiile de culori ori elementele figurative, dar și formele tridimensionale ale produsului sau ambalajului acestuia, precum și sunetele. Condiția esențială este ca aceste semne să fie capabile să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-o manieră clară și precisă, pentru ca publicul și autoritățile publice să poată determina obiectul exact al protecției.

Această concepție deschide posibilitatea protejării unor semne neconvenționale, precum ambalaje cu formă originală sau identități sonore, dar exclude acele semne care, prin natura lor, nu pot fi percepute ca elemente de diferențiere.

Când refuză OSIM cererea de înregistrare a unei mărci

Nu orice semn propus de un solicitant poate fi înregistrat. Legea distinge între două mari categorii de impedimente: motive absolute de refuz și motive relative de refuz.

Motive absolute

OSIM respinge cererea atunci când semnul nu îndeplinește condițiile legale pentru a constitui o marcă. Astfel, nu sunt admise semnele lipsite de caracter distinctiv, cele devenite uzuale în limbajul comercial, precum și cele alcătuite exclusiv din elemente descriptive referitoare la felul, calitatea, destinația sau proveniența produsului ori a serviciului. În aceeași categorie intră și semnele constituite din forma impusă de natura produsului sau necesară obținerii unui rezultat tehnic, precum și acelea care dau valoare substanțială produsului.

Photo credit: Freepik

De asemenea, sunt excluse mărcile de natură să inducă publicul în eroare, cele contrare ordinii publice și bunelor moravuri, precum și cele care reproduc fără autorizația necesară simboluri cu valoare oficială, religioasă sau de stat. Protecția este refuzată și în cazul în care marca reproduce imaginea sau numele patronimic al unei persoane celebre fără consimțământul acesteia ori dacă intră în conflict cu denumiri de origine, indicații geografice sau alte semne protejate prin legislația Uniunii Europene și prin tratatele internaționale la care România este parte.

Motive relative

Dincolo de aceste interdicții absolute, marca poate fi respinsă dacă afectează drepturile unui titular anterior. Astfel, OSIM nu va admite înregistrarea atunci când semnul este identic sau similar cu o marcă deja protejată și desemnează produse sau servicii identice ori similare, generând riscul de confuzie sau de asociere în rândul publicului. Totuși, OSIM nu poate constata din oficiu incidența unui motiv relativ, astfel că terțul interesat este obligat să formuleze opoziție.

În plus, protecția este refuzată și atunci când noua marcă profită nejustificat de renumele unei mărci anterioare sau aduce atingere caracterului distinctiv al acesteia, chiar și pentru produse sau servicii diferite. Conflictele pot apărea și cu alte drepturi anterioare – de autor, la nume, la imagine ori la semne utilizate cu bună-credință – iar legea oferă mecanisme prin care aceste drepturi pot prevala asupra cererii de înregistrare.

Procedura de înregistrare a mărcii la OSIM

Procesul începe prin depunerea unei cereri la OSIM, redactată în limba română și cuprinzând toate elementele obligatorii: solicitarea expresă de înregistrare, datele de identificare ale solicitantului, reprezentarea mărcii și lista produselor și serviciilor vizate. Taxele legale de depunere și publicare trebuie achitate simultan. În anumite cazuri, solicitantul poate revendica o anumită culoare, poate preciza că marca este tridimensională sau poate furniza transliterarea ori traducerea termenilor utilizați.

Data depunerii cererii devine „depozit reglementar” dacă toate condițiile sunt îndeplinite. Dacă lipsesc elemente esențiale, OSIM acordă un termen de 30 de zile pentru completări, iar data depozitului se fixează abia după remedierea acestor lipsuri.

În termen de șapte zile de la acordarea datei de depozit, cererea este publicată în format electronic în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI). Publicarea deschide o perioadă de două luni în care orice persoană fizică sau juridică, precum și organizațiile care reprezintă interesele comercianților sau consumatorilor, pot formula observații scrise cu privire la motivele absolute de refuz.

După această etapă, OSIM trece la examinarea pe fond a cererii, procedură în cadrul căreia analizează inclusiv observațiile formulate în termenul de două luni de la publicarea inițială. Examinarea pe fond are loc într-un interval de maximum șase luni de la această publicare și se finalizează prin admiterea sau respingerea cererii, integral ori parțial.

În ipoteza în care cererea este admisă, OSIM dispune republicarea mărcii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI) pentru o nouă perioadă de două luni. Această republicare deschide un nou termen în care titularii de drepturi anterioare sau alte persoane interesate pot formula opoziții întemeiate pe motive relative de refuz, precum existența unor mărci similare ori riscul de confuzie pe piață.

Doar după soluționarea definitivă a eventualelor opoziții sau în lipsa formulării acestora, marca este înscrisă în Registrul Mărcilor. În această fază, titularul este obligat să achite taxa legală pentru eliberarea certificatului de înregistrare. Neplata în termen echivalează cu renunțarea la înregistrare, situație consemnată oficial în Registrul Mărcilor și publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI).

Clasificarea produselor și serviciilor: Clasificarea Nisa

Un element central al procedurii îl constituie delimitarea produselor și serviciilor pentru care se solicită protecția. Legea impune ca acestea să fie indicate cu suficientă claritate și precizie pentru a permite determinarea exactă a întinderii protecției. În acest scop, se aplică Clasificarea de la Nisa, care grupează produsele și serviciile în clase numerotate.

Menționarea expresă a claselor nu este doar o formalitate, ci determină în mod direct sfera de protecție a mărcii și poate influența atât procedura de examinare, cât și eventualele opoziții. Este important de subliniat faptul că simpla apartenență a unor produse la aceeași clasă nu înseamnă automat că ele sunt similare, iar apartenența la clase diferite nu exclude similitudinea. Evaluarea se face întotdeauna în funcție de natura concretă a produselor sau serviciilor și de percepția consumatorilor.

Efectele înregistrării mărcii la OSIM și durata protecției

Înregistrarea produce efecte retroactive de la data depozitului reglementar și conferă titularului un drept exclusiv de utilizare a mărcii pentru produsele și serviciile desemnate. Acest drept include posibilitatea de a interzice terților folosirea fără consimțământ a unui semn identic sau similar, atunci când există risc de confuzie.

Protecția se acordă pe o perioadă de zece ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, la fiecare zece ani, prin achitarea taxelor prevăzute de lege. Cererea de reînnoire poate fi depusă chiar înainte de expirarea înregistrării, ceea ce permite titularului să își mențină marca în patrimoniu pe termen nelimitat, atâta timp cât își manifestă voința de a o păstra activă.

Regimul juridic al mărcilor în România se conturează ca un sistem integrat de protecție a intereselor private și publice, armonizând drepturile titularilor de mărci cu necesitatea de a proteja consumatorii și piața de practici comerciale înșelătoare. Prin procedura de examinare și înregistrare administrată de OSIM, Legea nr. 84/1998 stabilește că protecția juridică se conferă exclusiv semnelor care prezintă caracter distinctiv și legitimitate, asigurând astfel claritatea și predictibilitatea raporturilor comerciale și prevenind confuziile, exploatarea nejustificată a renumelui altor mărci și constituirea unor monopoluri nepermise de cadrul legal.

Pentru asistență de specialitate și reprezentare în fața OSIM, EUIPO sau WIPO, vă rugăm să ne contactați la numerele de telefon: 0792 422 919 / 0727 123 321 sau să ne trimiteți un mesaj prin intermediul formularului de mai jos: