Indicațiile geografice și protecția produselor românești în spațiul european

În contextul european contemporan, protecția produselor agricole și alimentare prin indicații geografice (IG) și sisteme de calitate reprezintă mai mult decât o măsură de marketing sau un simplu element de promovare. Aceste instrumente constituie forme de proprietate intelectuală colectivă, recunoscute prin legislația Uniunii Europene, care conferă producătorilor drepturi exclusive asupra denumirilor asociate originii geografice și metodelor tradiționale de producție. Protecția vizează prevenirea utilizării necorespunzătoare sau a imitării produselor, inclusiv în mediul online și în comerțul internațional, contribuind la consolidarea reputației produsului și la valorificarea economică a resurselor locale.

Sistemul european de calitate și protecție se concentrează pe trei tipuri principale de indicații geografice: Denumire de Origine Protejată (DOP), Indicație Geografică Protejată (IGP) și Indicație Geografică pentru băuturi spirtoase (IG), la care se adaugă Specialitățile Tradiționale Garantate (STG) și mențiuni facultative pentru produsele montane sau din regiunile ultraperiferice ale UE. România are în prezent 13 produse protejate în Uniunea Europeană, care reflectă diversitatea patrimoniului culinar național și tradițiile transmise din generație în generație.

Natura juridică a indicațiilor geografice în dreptul european

Indicațiile geografice sunt recunoscute ca drepturi de proprietate intelectuală colectivă, distincte de mărcile individuale. Ele conferă titularilor drepturi exclusive asupra denumirilor protejate, permițându-le să împiedice folosirea ilegală sau înșelătoare a acestora de către terți. Din perspectivă doctrinară, indicațiile geografice se încadrează în categoria drepturilor non-patrimoniale cu valoare economică ridicată, similar cu mărcile colective sau de certificare, dar cu caracter colectiv, legat de comunitatea producătorilor unei anumite regiuni.

Regimul juridic european a fost consolidat de Regulamentul (UE) 2024/1143, care a introdus un cadru unitar pentru toate sectoarele – alimente, vinuri și băuturi spirtoase – și a simplificat procedurile de înregistrare și protecție. Aceasta oferă un model de reglementare comparativ relevant, similar cu sistemele de protecție a originilor geografice în dreptul francez (Appellation d’Origine Contrôlée – AOC) sau italian (Denominazione di Origine Protetta – DOP).

Clasificarea sistemelor de calitate și diferențele juridice

Denumirea de origine protejată (DOP)

DOP reprezintă cea mai strictă formă de protecție, impunând ca toate etapele de producție, prelucrare și preparare să se desfășoare în aria geografică delimitată. Această legătură totală cu originea constituie justificarea recunoașterii dreptului de proprietate intelectuală. În dreptul comparat, aceasta corespunde conceptului francez AOC, unde legătura între produs și teritoriu este absolută.

Exemplu: Telemeaua de Ibănești – produsă exclusiv din lapte de vacă din Valea Gurghiului, hrănite cu furaje locale, cu sărare realizată cu saramură de la fântâna de la Orșova. DOP garantează autenticitatea și caracterul unic al produsului, protejând denumirea în UE și în țările cu acorduri bilaterale.

Indicația geografică protejată (IGP)

IGP accentuează legătura semnificativă dintre produs și regiunea de origine, impunând ca măcar o etapă esențială de producție să aibă loc în teritoriul respectiv. Aceasta permite un grad mai mare de flexibilitate decât DOP, recunoscând faptul că anumite materii prime pot proveni din afara ariei geografice.

Exemple: Salamul de Sibiu, Telemeaua de Sibiu, Cârnații de Pleşcoi, Magiunul de prune Topoloveni. Fiecare produs îmbină caracteristicile locale cu tehnici tradiționale, iar IGP protejează dreptul colectiv al producătorilor asupra denumirii.

Indicația geografică pentru băuturi spirtoase (IG)

IG se aplică băuturilor spirtoase și vinurilor aromatizate, protejând denumirea care se leagă esențial de origine, chiar dacă materiile prime nu provin exclusiv din zona respectivă. Exemplul clasic european este Irish Whiskey, distilat și maturat în Irlanda, cu materii prime provenind parțial din alte regiuni.

Specialitatea tradițională garantată (STG)

STG protejează metoda tradițională de fabricație sau compoziția, fără legătură obligatorie cu un teritoriu. Aceasta previne falsificarea produsului și protejează identitatea culturală.

Exemplu: Salata tradițională cu icre de crap, produs obținut conform rețetei tradiționale, cu menținerea constantă a aspectului, consistenței, culorii și gustului de-a lungul generațiilor.

Obiectivele și rolul sistemelor de calitate în UE

Sistemele de calitate urmăresc:

Protejarea denumirilor pentru a evita confuzia consumatorilor și utilizarea înșelătoare.

Valorificarea economiei locale și consolidarea reputației produselor pe piață.

Promovarea tradițiilor și tehnicilor locale, asigurând transmiterea lor transgenerațională.

Sprijinirea sustenabilității, prin încurajarea practicilor ecologice, economice și sociale incluse în specificațiile produselor.

Prin recunoașterea IG, consumatorii au încredere în autenticitatea și calitatea produselor, iar producătorii obțin un avantaj competitiv, inclusiv în negocierile comerciale internaționale. În plus, sistemele UE permit protecția produselor montane, din regiunile ultraperiferice și a certificărilor voluntare, completând mecanismele oficiale cu instrumente de garantare suplimentară.

Produsele românești protejate în UE

Telemeaua de Ibănești — DOP

Produsă în Valea Gurghiului, brânza se caracterizează prin consistență moale/semitare, gust ușor sărat, datorat hranei vacilor cu furaje locale și metodei tradiționale de sărare cu saramură naturală. Toate etapele de producție se desfășoară în aria geografică, justificând înregistrarea DOP. Protecția juridică împiedică imitarea în afara zonei și asigură recunoaștere internațională.

Telemeaua de Sibiu — IGP

Brânză semi-tare din lapte de oaie, produsă manual în județul Sibiu, cu maturare minimă 21 de zile. Specificul produsului derivă din flora pajiștilor transilvănene și tradițiile locale. IGP protejează denumirea și tehnologia de fabricație, recunoscând caracterul regional al produsului.

Salamul de Sibiu — IGP

Salam crud-uscat din carne de porc matură și slănină, afumat cu lemn de esență tare, maturat cu vinuri și culturi de Penicillium. IGP protejează combinația unică de ingrediente și procesul tradițional, conferind produsului distinctivitate pe piața europeană.

Cârnații de Pleşcoi — IGP

Produși din carne de oaie și vită, condimentați cu ardei roșu, usturoi și cimbru. Rețeta tradițională datează din secolul XIII și conferă produsului notorietate și gust unic. IGP justifică recunoașterea juridică prin legătura directă între specificul produsului și aria geografică.

Scrumbia de Dunăre afumată — IGP

Pește sălbatic capturat în timpul migrației din Marea Neagră, sărat și afumat la rece conform metodei tradiționale. Caracteristicile organoleptice sunt direct legate de habitatul natural și procesul de afumare din aria geografică, conferind justificarea IGP.

Novacul afumat din Țara Bârsei — IGP

Fileuri de novac crescute în iazurile din Țara Bârsei, afumate la cald cu rumeguș de fag. Specificitatea provine din condițiile climatice, perioada de creștere mai lungă și metodele tradiționale de afumare. IGP protejează denumirea și procesul tradițional.

Salinate de Turda — IGP

Carne de porc afumată și uscată, sărată în saramură naturală cu condimente, maturată 20–28 zile. IGP recunoaște legătura între caracteristicile produsului și aria geografică.

Pita de Pecica — IGP

Produs de panificație din aluat dospit, cu formă specifică și greutăți variabile, copt în cuptoare tradiționale. IGP protejează denumirea și metoda de fabricație locală.

Plăcinta Dobrogeană — IGP

Produs de patiserie din foi subțiri și umplutură de brânză telemea, caș și ouă, rulate și așezate în formă de spirală. IGP justifică protecția prin legătura directă cu Dobrogea și tehnicile transmise tradițional.

Magiunul de prune de Topoloveni — IGP

Prune fierte în cazane cu pereți dubli la temperatură controlată (maxim 68°C) timp de 12–14 ore. Rețeta documentată din 1914, fără conservanți, justifică recunoașterea IGP.

Cașcavalul de Săveni — IGP

Brânză maturată în Botoșani, cu perioadă de maturare de 60 de zile, consistență onctuoasă și gust ușor amărui, derivat din flora diversă a pășunilor. IGP protejează caracteristicile organoleptice și legătura cu aria geografică.

Salata cu icre de știucă de Tulcea — IGP

Cremă din icre și ulei, produsă în Delta Dunării. Legătura cu mediul natural, metoda tradițională de sărare și maturare justifică protecția IGP.

Salata tradițională cu icre de crap — STG

Produs obținut din icre sărate de pește de apă dulce, ulei și zeamă de lămâie. STG protejează metoda tradițională, fără a lega produsul de un teritoriu specific, asigurând autenticitatea și consistența de-a lungul generațiilor.

Alte sisteme de calitate: produse montane, regiunile ultraperiferice și certificări voluntare

Produsele montane evidențiază calitatea produselor provenind din zone cu condiții naturale dificile, asigurând consumatorului garanția caracteristicilor specifice.

Produsele din regiunile ultraperiferice (ex. Guadelupa, Guyana Franceză, Réunion, Martinica, Azore, Madeira) beneficiază de o siglă specifică care semnifică originea și dificultățile de producție.

Sistemele de certificare voluntară completează protecția, oferind consumatorilor informații suplimentare privind calitatea, metodele tradiționale și sustenabilitatea produselor.

Sistemul european de protecție a indicațiilor geografice constituie un model complex de drept de proprietate intelectuală colectivă, care asigură atât protecția juridică a denumirilor, cât și promovarea economică, culturală și socială a produselor locale. Cele 13 produse românești protejate ilustrează valoarea patrimoniului culinar și justifică pe deplin recunoașterea lor ca DOP, IGP sau STG.

Regulamentul (UE) 2024/1143 consolidează protecția, simplifică procedurile și extinde garanțiile la mediul digital și la ingredientele utilizate în produsele prelucrate. În perspectivă comparativă, sistemul UE devine un model de referință pentru protecția internațională a denumirilor geografice și a tradițiilor culinare, oferind o abordare integrată între dreptul proprietății intelectuale, economia regională și sustenabilitatea culturală.

Pentru asistență de specialitate și reprezentare în fața OSIM, EUIPO sau WIPO, vă rugăm să ne contactați la numerele de telefon 0792 422 919, 0727 123 321 sau să ne trimiteți un mesaj prin intermediul formularului de mai jos: