Criterii irelevante în evaluarea motivelor absolute de refuz la înregistrarea unei mărci

„Solicitanții avansează adesea argumente care au fost deja declarate irelevante de către instanțe. Aceste argumente trebuie respinse, iar pasajele corespunzătoare din hotărârile aplicabile trebuie citate.

Termen neutilizat

Faptul că nu se poate constata o utilizare descriptivă a termenului solicitat este irelevant. Examinarea articolului 7(1)(c) EUTMR trebuie făcută prin intermediul prognozelor (presupunând că marca va fi utilizată în raport cu bunurile sau serviciile revendicate). Rezultă clar din textul articolului 7(1)(c) EUTMR că este suficient dacă marca „poate servi” pentru a desemna caracteristicile bunurilor și serviciilor (Hotărârea din 23/10/2003, C-191/01 P, Doublemint, EU:C:2003:579, § 33).

Necesitatea de a menține termenul liber

Se susține frecvent că alți comercianți nu au nevoie de termenul solicitat, pot folosi indicații mai directe și mai simple sau au la dispoziție sinonime pentru a descrie caracteristicile respective ale bunurilor. Toate aceste argumente trebuie refuzate ca irelevante.

Deși există un interes public în temeiul articolului 7(1)(c) EUTMR ca termenii descriptivi să nu fie înregistrați ca mărci pentru a rămâne disponibili în mod liber pentru toți concurenții, nu este necesar ca Oficiul să demonstreze că există o necesitate prezentă sau viitoare sau un interes concret al terților de a utiliza termenul descriptiv solicitat (Hotărârile din 04/05/1999, C-108/97 și C-109/97, Chiemsee, EU:C:1999:230, § 35; 12/02/2004, C-363/99, Postkantoor, EU:C:2004:86, § 61).

Prin urmare, faptul că există sinonime sau alte modalități chiar mai uzuale de a exprima sensul descriptiv este irelevant (Hotărârea din 12/02/2004, C-265/00, Biomild, EU:C:2004:87, § 42).

Monopol factual

Faptul că solicitantul este singura persoană care oferă bunurile și serviciile pentru care marca este descriptivă nu este relevant pentru articolul 7(1)(c) EUTMR. Totuși, în acest caz, solicitantul va avea mai multe șanse de succes pe baza distinctivității dobândite.

Sensul dublu

Argumentul frecvent al solicitanților că termenii solicitați au mai multe sensuri, dintre care unul nu este descriptiv pentru bunuri/servicii, trebuie respins. Este suficient pentru un refuz conform articolului 7(1)(c) EUTMR dacă cel puțin unul dintre posibilele sensuri ale termenului este descriptiv în raport cu bunurile și serviciile relevante (Hotărârea din 23/10/2003, C-191/01 P, Doublemint, EU:C:2003:579, § 32; confirmată de Hotărârea din 12/02/2004, C-363/99, Postkantoor, EU:C:2004:86, § 97).

Având în vedere faptul că examinarea trebuie să se concentreze pe bunurile/serviciile acoperite de cerere, argumentele referitoare la alte posibile sensuri ale cuvântului/cuvintelor care alcătuiesc marca solicitată (care nu au legătură cu bunurile/serviciile în cauză) sunt irelevante. În mod similar, atunci când marca solicitată este o marcă verbală compusă, ceea ce contează în scopul examinării este sensul, dacă există, asociat cu semnul considerat în ansamblu, și nu posibilele sensuri ale elementelor sale individuale considerate separat (Hotărârea din 08/06/2005, T-315/03, Rockbass, EU:T:2005:211, § 56).”

GHIDUL DE EXAMINARE A MĂRCILOR UNIUNII EUROPENE – OFICIUL UNIUNII EUROPENE PENTRU PROPRIETATE INTELECTUALĂ (EUIPO) – PARTEA B – EXAMINAREA – SECȚIUNEA 4